Cadastrul
- prin ceea ce reprezinta el în epoca contemporana,
respectiv evidenta tehnica, economica si juridica a tuturor
bunurilor imobile (pamânt, ape, paduri, constructii
etc.), a constituit si în tara noastra o preocupare
esentiala.
Conditiile economice, sociale
si politice în care s-a aflat tara noastra în
decursul timpului, n-au permis realizarea cadastrului
asa cum s-a întâmplat în marea majoritate
a tarilor dezvoltate. Practic, în România
nu exista în prezent cadastrul national, nu exista
ordine în avutia nationala.
În teritoriul ocupat de imperiul austro-ungar, înainte
de primul razboi mondial, a existat o evidenta cadastrala,
limitata însa la acele vremuri, care nefiind întretinuta
în timp si-a pierdut valabilitatea.
Începutul activitatii
cadastrale în România, pe baze moderne, poate
fi considerat momentul aparitiei legii nr. 23 din 20 aprilie
1933, pentru organizarea cadastrului funciar si introducerea
cartilor funduare. Aceasta lege a fost la vremea respectiva
printre cele mai bune din Europa, iar prevederile ei au
valabilitate si în zilele noastre.
Publicitatea imobiliara
a fost inclusa doar partial în aceasta lege. Abia
prin legea nr. 155 din 27 aprilie 1938, s-a definitivat
o lege completa a cadastrului si s-a înfiintat „Directia
Generala a Cartilor funciare si Cadastrului”, care
sa coordoneze unitar întreaga activitate. Fata de
momentul initial, când s-a pus problema urgenta
de executare a lucrarilor de masuratoare necesare împroprietaririi
taranilor, decretata înca din anul 1917, discutiile
pentru elaborarea unei legi a cadastrului, au durat peste
20 de ani! Adversarii acestei legi argumentând,
la vremea respectiva ca, prin clarificarea situatiei proprietatii,
nu vor mai fi procese de granituire si ca, în aceasta
situatie, vor muri avocatii de foame.
Din nefericire aceeasi situatie
este si în zilele noastre, însa la o scara
mult mai mare, cu peste 2 milioane de procese pentru pamânt!
Legea cadastrului din 1938, n-a mai putut fi aplicata
decât partial, din cauza razboiului al II- lea mondial
si urmarilor sale.
În perioada care a
urmat, nu s-a mai pus problema realizarii cadastrului,
în continutul sau, datorita înlocuirii abuzive
a dreptului de proprietate privata cu proprietatea de
stat.
Cadastrul a fost astfel
înlocuit cu o simpla „evidenta cadastrala”,
bazata însa pe masuratori terestre-geodezice, topografice
si fotogrametrice – deosebit de riguroase si executate
de un corp ingineresc profesionist.
Dupa schimbarile produse
în societatea Româneasca începând
cu anul 1989, când printr-o serie de acte legislative,
inclusiv legea 18/1991 privind „fondul funciar”,
a fost reinstalat dreptul de proprietate privata asupra
bunurilor abuziv confiscate, s-a pus din nou problema
unei noi legi a cadastrului.
O noua lege a cadastrului
era cu atât mai necesara, cu cât prin aparitia
legii 18/1991 si restituirea dreptului de proprietate
asupra pamântului si a altor bunuri imobile, trebuia
sa se instituie ordinea în avutia nationala.
Ori, lipsa acestei legi
un timp îndelungat, precum si aplicarea ei necorespunzatoare
din momentul aparitiei (1996) pâna în zilele
noastre, a avut si are din nefericire multiple implicatii
negative, printre care:
- peste doua milioane de
procese, care au ca obiect dreptul de proprietate;
- acapararea ilegala a unor
terenuri de catre anumiti factori de putere;
- degradarea continua a
solului prin folosirea necorespunzatoare;
- lipsa oricarei responsabilitati
din partea detinatorilor de bunuri, proprietate de stat
si publica;
- distrugerea majoritatii
lucrarilor de îmbunatatiri funciare-irigatii, amenajari
antierozionale, perdele forestiere si multe altele.
Dintre acestea, situatia
cea mai dramatica o constituie existenta milioanelor de
procese pe rol, prin care oamenii implicati în aceste
actiuni juridice, cheltuiesc enorm din venitul lor si
asa destul de redus, în avantajul celor interesati
în a mentine starea de haos în avutia nationala,
de pe urma careia sa se îmbogateasca cu nerusinare.
Aceasta este starea în
care ne aflam acum la începutul mileniului III,
fata de tarile în care cadastrul exista de circa
200 de ani!
De ce aceasta situatie? Raspunsul este unul singur: nu
exista interes în aplicarea legii cadastrului, care
are, iata 5 ani de la aparitie.
Aceasta lege cu nr. 7 din
1996, intitulata „Legea Cadastrului si a Publicitatii
Imobiliare” este, prin continutul sau, o lege apropiata
de legile similare existente în tarile Europene.
Legea prevede la art. 1
„Cadastrul general este sistemul unitar si obligatoriu
de evidenta tehnica, economica si juridica prin care se
realizeaza identificarea, înregistrarea, reprezentarea
pe harti si planuri cadastrale a tuturor terenurilor,
precum si a celorlalte bunuri imobile de pe întreg
teritoriul tarii, indiferent de destinatia lor si de proprietar.
Continutul acestui prim
aliniat din lege este destul de clar: cadastrul, adica
evidenta tehnica, economica si juridica a bunurilor imobiliare
este un sistem informational unitar la nivelul tarii,
dar si obligatoriu.
Obligatoriu pentru cine?
Pentru stat care este principalul responsabil de realizarea
cadastrului national.
Pe de alta parte, cea de
a doua componenta a legii „Publicitatea imobiliara”,
prevede la art. 20: „Publicitatea imobiliara întemeiata
pe sistemul de evidenta al cadastrului general, are ca
obiect înscrierea în cartea funciara a actelor
si faptelor juridice referitoare la imobilele din aceleasi
localitati.
- material de Conf. Dr. Ing. Ioan STANGU, Directorul D.C.G.P.M.